De ce un rang mai ridicat în indexul global înseamnă mai puțină libertate pentru presa filipineză

Filipine a urcat pe locul 114 din 180 de țări în Indexul Mondial al Libertății Presei 2026, o ușoară îmbunătățire față de locul 116 din anul trecut. La suprafață, aceasta pare a fi un progres. Cu toate acestea, datele relevă o realitate mai sumbră: scorul efectiv al țării a scăzut de la 49,57 la 46,79.

Reporters Sans Frontières (RSF, sau Reporteri Fără Frontiere) citează țara printre cele mai periculoase țări din lume pentru profesioniștii din mass-media.

Urcarea cu două poziții nu s-a datorat îmbunătățirii situației, ci faptului că restul lumii s-a înrăutățit. RSF raportează că libertatea presei la nivel global se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani.

În 2026, mai mult de jumătate din țările lumii și-au văzut scorurile scăzând sau încadrându-se în categoriile „dificil" sau „foarte grav" pentru libertatea presei. În esență, Filipine a urcat eșuând mai lent decât vecinii săi.

În special, scăderea scorului privind libertatea presei în Filipine a fost determinată de declinuri semnificative în domeniul securității și stabilității economice. (CITIȚI: Filipine se clasează pe locul 114 în Indexul Mondial al Libertății Presei 2026)

Etichetarea ca „roșu" și impunitatea

Scăderea scorului de securitate de la 61,57 la 54,03 reflectă o tranziție de la un război mai evident împotriva mass-mediei din deceniul precedent la o formă mai insidioasă și administrativă de violență impusă jurnaliștilor comunitari de astăzi.

În ciuda schimbării administrației, statul continuă să eticheteze jurnaliștii drept teroriști. Această practică plasează o țintă pe reporteri care se confruntă cu acuzații fabricate pentru a le reduce la tăcere acoperirea abuzurilor împotriva drepturilor omului din sectoarele marginalizate.

Aceștia monitorizează în special pe cei care lucrează în rețeaua Altermidya, care este compusă din organizații media independente și progresiste, instituții și persoane fizice.

Un exemplu izbitor este cazul lui Frenchie Mae Cumpio, care, după șase ani de detenție, a fost condamnată pe 22 ianuarie pentru finanțarea terorismului, acuzație pe care RSF a condamnat-o ca „falsă".

Investigația organizației în cazul său a dezvăluit dosare „pline de inconsistențe" și probe fabricate, despre care acuzarea credea că erau „slab construite" și concepute pentru a condamna un jurnalist pentru munca sa.

În analiza lor actuală a situației libertății presei din țară, umbra Masacrului Maguindanao din 2009 planează în continuare. S-a citat Grupul de Lucru Prezidențial pentru Securitatea Mass-mediei ca fiind „incapabil să stopeze ciclul vicios al violenței împotriva jurnaliștilor".

Monopolurile politice în mass-media

Indicatorul economic este categoria cu cel mai mic punctaj din Filipine, cu doar 34,5. RSF a raportat că aceasta reflectă o fuziune tot mai mare a intereselor de afaceri cu ambițiile politice.

Piața media este absorbită de dinastii politice, raportul subliniind influența tot mai mare a Grupului Villar și Prime Media, asociat cu fostul președinte al Camerei Deputaților Martin Romualdez.

Avocații avertizează că această concentrare a proprietății în rândul funcționarilor de rang înalt și al familiilor lor amenință independența redacțiilor și a politicii editoriale.

Pe măsură ce entitățile media din zona metropolitană își consolidează puterea, publicațiile regionale precum Sunstar Baguio și Visayan Daily Star continuă să se confrunte cu dificultăți financiare. 

Potrivit RSF, deși internetul și rețelele sociale oferă un spațiu în care mass-media independentă poate funcționa, viabilitatea lor economică este „incertă" pe o piață din ce în ce mai dominată de interese politice și de afaceri.

Libertatea presei la cel mai scăzut nivel din ultimul sfert de secol

Provocările cu care se confruntă presa filipineză fac parte dintr-o tendință globală mai largă și mai alarmantă. Pentru prima dată în istoria indexului RSF, peste jumătate din cele 180 de țări și teritorii studiate au căzut în categoriile mai roșii, reflectând o erodare mondială a dreptului la informație.

La nivel global, indicatorul juridic a înregistrat cel mai abrupt declin în ultimul an, ceea ce înseamnă că legea este din ce în ce mai mult utilizată ca instrument de represiune, nu de protecție. Această tendință este un factor principal al declinului general al libertății presei.

Din 2001, RSF a raportat că arsenalele juridice restrictive și politicile de securitate națională au fost tot mai mult extinse pentru a justifica „criminalizarea" jurnalismului.

Acest lucru este valabil chiar și în țările care sunt democrații pe hârtie. Această spirală juridică este deosebit de evidentă în America, unde Statele Unite au coborât șapte locuri în clasamentul 2026.

Între timp, mai multe națiuni latino-americane continuă să alunece tot mai adânc în cicluri de violență și cenzură condusă de stat.

Indexul 2026 este ancorat pe două extreme care ilustrează disparitatea mediilor media globale. Norvegia este standardul global și rămâne peisajul media cel mai liber din lume, cu un scor de 92,72. Aceasta își menține poziția prin protecții juridice solide și independență editorială.

La baza clasamentului se află Eritreea, cu un scor de 10,24, reprezentând o absență totală a libertății presei și un mediu „foarte grav" de represiune a mass-mediei.

Iluzia îmbunătățirii

Pentru Filipine, aceste cifre globale oferă un context sobru. Datele din 2026 au relevat că țara se află în prezent la doar 6,79 puncte distanță de a cădea în categoria zonei roșii „foarte grave", rezervată represiunii totale a mass-mediei. Aceasta descrie un peisaj media care se ridică tehnic în clasament, dar în realitate nu se recuperează.

Dincolo de amenințările fizice și juridice, raportul a constatat, de asemenea, că țara se îneacă în zgomotul digital, unde spațiul informațional este acum un câmp de luptă al conturilor false utilizate pentru a răspândi dezinformarea.

În timpul campaniei electorale din 2025, analiza Cyabra a arătat că 45% din discuțiile online despre alegeri au provenit de la boți și utilizatori falși. Această creștere a dezinformării face deosebit de dificilă ajungerea jurnalismului factual și independent la public, deoarece adevărul este constant depășit de propagandă.

Pe măsură ce țara alunecă tot mai aproape de represiunea totală a mass-mediei, următorii câțiva ani vor determina dacă jurnalismul independent poate rezista greutății combinate a unui ecosistem digital poluat și incertitudinii economice.

Pe baza indexului RSF, absența reformelor structurale privind proprietatea mass-mediei și tratamentul juridic al jurnaliștilor sugerează că ascensiunea relativă a țării în clasamente poate fi temporară și ar putea duce la un declin ulterior. – Rappler.com