Interoperabilitatea blockchain este o caracteristică fundamentală a tehnologiei utilizată pe scară largă de aplicațiile DeFi în prezent. Investitorii sunt atrași de opțiunea de a obține câștiguri din mai multe lanțuri simultan. Utilizatorii pe blockchain-ul Bitcoin pot genera randament pe lanțul Ethereum, iar cei de pe lanțul Ethereum au opțiunea de a-și muta activele, sau versiuni învelite ale activelor lor, către alte rețele, astfel încât un blockchain să rămână conectat cu altele. Cu toate acestea, această interoperabilitate și flexibilitate nu vin fără compromisuri. Ele dau naștere la probleme care nu există dacă activele rămân pe un singur lanț.
Podurile blockchain sunt instrumente care oferă utilizatorilor posibilitatea de a transfera date, mesaje și active de la o rețea la alta. Trebuie să știți că un blockchain este un ecosistem închis, care nu poate comunica cu lumea exterioară, nici cu un alt blockchain. Ele se bazează pe oracole pentru a obține informații din exterior și pe poduri pentru a se conecta cu alte lanțuri. Ca intermediari, aceste poduri blochează o monedă digitală pe un lanț și o fac utilizabilă pe alte lanțuri sub formă de versiuni învelite sau alte forme echivalente. Utilizatorii obțin astfel opțiunea de a beneficia de aplicații, lichiditate și oportunități de câștig care nu sunt disponibile pe lanțul lor nativ.
Ori de câte ori scoți bani din portofelul fizic sau portofelul virtual, aceștia pot fi furați, interceptați sau poți fi indus în mod fraudulos să transferi propriii bani în contul altcuiva din greșeală. Același lucru se poate întâmpla în lumea DeFi când îți muți activele digitale de la un lanț la altul. Conform analizelor recente din industrie, podurile cross-chain au fost exploatate pentru un total combinat de aproximativ 2,8 miliarde dolari în active furate până la mijlocul anului 2025. Această cifră arată că podurile rămân o țintă majoră pentru atacatori. Pot exista diverse cauze pentru o astfel de exploatare pe scară largă.
Podurile blockchain vin în multe tipuri și variante. Unele dintre ele folosesc securitate de nivel de bază, iar altele folosesc securitate bazată pe contracte inteligente. Primul tip de instrumente se bazează în mare măsură pe un backend centralizat pentru a efectua operațiuni de bază precum mintarea, arderea și transferurile de tokenuri, în timp ce toate verificările sunt efectuate off chain.
Podurile care utilizează contracte inteligente pentru securitate sunt oarecum mai bune decât celălalt tip de poduri. Contractele inteligente validează mesajele și efectuează verificări on chain. Când un utilizator aduce fonduri pe rețeaua blockchain, contractul inteligent generează un mesaj semnat ca dovadă. Această semnătură este apoi folosită pentru a verifica retragerile pe alte lanțuri. Aici își au originea vulnerabilitățile de securitate. Atacatorii pot fura fonduri care trec prin pod dacă această verificare on-chain eșuează. Ei fie ocolesc verificarea direct, fie falsifică semnăturile necesare.
În plus, când un pod blockchain aplică conceptul de tokenuri învelite, atacatorul poate redirecționa acele tokenuri către propriul cont, privând expeditorul și destinatarul de activele lor. De exemplu, un utilizator intenționează să trimită monede $ETH de pe lanțul Ethereum pe lanțul Solana. Acum, podul primește $ETH de pe lanțul Ethereum și emite $ETH învelit pe lanțul Solana. Problema devine și mai gravă atunci când podurile solicită aprobări infinite pentru a economisi câteva taxe de gas.
Două lucruri periculoase se întâmplă acum. În primul rând, dacă atacatorii reușesc să intercepteze tranzacția, ei golesc portofelul utilizatorului din cauza aprobării infinite. În al doilea rând, aprobarea infinită rămâne valabilă mult timp după ce o tranzacție a fost efectuată. Deci, chiar dacă prima tranzacție a fost sigură, utilizatorul ar putea părăsi lanțul, dar atacatorii pot exploata vulnerabilitatea.
Podurile blockchain folosesc ocazional sistem de verificare off-chain pe lângă verificarea on-chain, și acest lucru este și mai periculos. Înainte de a intra în detaliile riscurilor, este necesar să înțelegem cum funcționează sistemele de verificare off-chain. Sistemul de verificare on chain rulează pe blockchain-ul însuși, unde podul verifică semnăturile tranzacțiilor sau verifică tranzacția folosind propriile contracte inteligente. Dacă un pod folosește verificare off-chain, se bazează pe un server în afara blockchain-ului. Serverul verifică detaliile tranzacției și trimite un raport afirmativ către lanțul țintă.
De exemplu, un utilizator depune tokenuri pe lanțul Solana și dorește să le folosească pe Ethereum. Serverul podului verifică prima tranzacție și semnează instrucțiunile pentru lanțul Ethereum. Acest lucru este ca și cum ai aproba procedura doar uitându-te la chitanță, care poate fi falsă. Vulnerabilitatea este în principal rezultatul a prea multă autoritate aflată în mâinile serverelor podurilor. Dacă atacatorii îi pot păcăli, sistemul este compromis.
Podurile trimit tokenuri native direct către rețelele blockchain de destinație, dar au nevoie de permisiune prealabilă pentru trimiterea altor tokenuri. Ele au sisteme interne diferite pentru efectuarea acestor sarcini. Problemele apar atunci când podurile eșuează accidental să gestioneze distincția. Dacă un utilizator încearcă să transfere tokenuri $ETH folosind sistemul destinat tokenurilor utilitare non-native, aceștia pierd fonduri.
Riscuri suplimentare apar atunci când podurile permit utilizatorilor să introducă orice adresă de token. Dacă podul nu limitează strict ce tokenuri acceptă, atacatorii pot exploata această libertate. Deși multe poduri folosesc liste albe pentru a permite doar tokenuri aprobate, tokenurile native nu au o adresă și sunt adesea reprezentate printr-o adresă zero. Dacă acest caz este gestionat deficitar, atacatorii pot ocoli verificările. Acest lucru poate declanșa tranzacții fără niciun transfer real de tokenuri, păcălind efectiv podul să elibereze active pe care nu le-a primit niciodată.
Podurile blockchain depind de setări speciale de administrator pentru a controla acțiuni importante. Aceste setări includ aprobarea tokenurilor, gestionarea semnatarilor și stabilirea regulilor de verificare. Dacă aceste setări sunt greșite, podul poate funcționa defectuos. Într-un caz real, o mică modificare în timpul unei actualizări a determinat sistemul să accepte toate mesajele ca fiind valide. Acest lucru a permis unui atacator să trimită mesaje false și să ocolească toate verificările, ceea ce a dus la pierderi grave.
Pe scurt, podurile blockchain oferă o utilitate excelentă pentru a câștiga pe multe rețele de lanțuri în același timp, dar ele prezintă și riscuri grave pe care ar trebui să învățați să le gestionați dacă folosiți aceste instrumente. Podurile blockchain joacă un rol vital în permiterea interoperabilității cross-chain și extinderea oportunităților DeFi, dar rămân una dintre cele mai vulnerabile părți ale ecosistemului. Validarea on-chain slabă, verificarea off-chain riscantă, gestionarea greșită a tokenurilor native și erorile simple de configurare au făcut din poduri o țintă principală pentru exploatări pe scară largă.
Pe măsură ce activitatea cross-chain continuă să crească, utilizatorii și dezvoltatorii trebuie să acorde prioritate securității, să limiteze aprobările, să favorizeze designuri bine auditate și să înțeleagă riscurile implicate. În cele din urmă, arhitectura mai sigură a podurilor și utilizarea informată sunt esențiale pentru a asigura că interoperabilitatea nu vine cu prețul pierderii activelor.


